Stiri de la Conacul Casota

Moray Letham, proprietarul si restauratorul Conacului Casota, judetul Buzau, cu un panou de feronerie de usa restaurat, ce marcheaza anul inaugurarii cladiri conacului (photo: Valentin Mandache)

Sunt incantat sa va relatez ca am avut in sfarsit oportunitatea de a vizita Conacul Casota, o superba cladire aristocratica din sudul judetului Buzau, despre care am scris cu ceva vreme in urma un articol, ce este printre cele mai citite ale blogului Case de Epoca – Historic Houses of Romania. Domnul Moray Letham, un nativ al orasului Edinburgh, capitala Scotiei, este proprietarul acestei magnifice resedinte istorice de tara, ridicata la sfarsitul sec. 19 intr-un stil istoricist inspirat din cel al castelelor de pe Valea Loarei din Franta. Extensivele reparatii structurale si lucrarile ample de restaurare sunt in plina desfasurare, facute in multe cazuri de unul singur de catre Moray, cu pasiune, profesionalism, dragoste pentru cladire, mari cheltuieli, si extraordinara loialitate pentru acest loc istoric atat de important pentru identitatea comunitatii locale si a patrimoniului arhitectural al Romaniei. Domnul Letham a trebuit sa faca fata si sa treaca peste numeroase adversitati, ca teribila mentalitate comunista a multor dintre localnici si autoritatile locale, care l-au tratat cu indiferenta sau chiar pus obstacole, cu toate ca dansul are regulile si legile statului roman de partea sa privind restaurarea si proprietatea unei case de epoca, unii furand fara nici o rusine din piesele de patrimoniu ale conacului, abordand iresponsabil aceasta importanta cladire istoricata. Cu o vointa de fier, Moray a progresat semnificativ si este ca intotdeauna deteminat sa continue misiunea sa de a restaura conacul Casota, cu tot dezinteresul din partea comunitatii pentru care dansul cu buna-credinta lucreaza sa dea o noua viata acestui monument de arhitectura ce defineste identitatea judetului Buzau si campiei Baraganului. Moray este in opinia mea proprietarul – restaurator ideal al acestei extraordinare case de epoca din coltul nostru de Europa, si isi va atinge obiectivul de a readuce la vechea glorie Conacul Casota.

Jilt de biserica regal cu cifrul Regelui Ferdinand

Jilt de biserica regal cu cifrul regelui Ferdinand (dublul “F”), biserica Mantuleasa, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Un numar de biserici de rit ortodox din Bucuresti si alte locuri importante din Romania contin jilturi ceremoniale, numite “tron”, datand de cele mai multe ori din perioada dinastiei de Hohenzollern – Sigmaringen (1866-1947), destinate pentru uzul mitropolitului/ patriarhului si al sefului de stat care a vizitat, consacrat sau re-consacrat acel edificiu. Jiltul destinat suveranului (doua jilturi daca acesta era insotit de regina) de obicei infatisa cifrul capului incoronat care prima oara vizita, asista sau isi dadea binecuvantarea la acele importante ceremonii, cateodata continand si alte motive embelmatice ale regalitatii romanesti, cum ar fi coroana sau stema regala. Un cifru regal este o monograma a monarhului in domnie, formal aprobata si folosita pe documente oficiale sau infatisata pe cladiri publice, sau alte obiecte de uz public sau in proprietatea statului, cum sunt cutiile postale sau vehiculele militare.

Imaginea de mai sus arata un interesant exemplu de jilt regal de la biserica Mantuleasa din Bucuresti (un frumos monument in stil brancovenesc, renovat in 1924 – ’30, in timpul regilor Ferdinand si urmasului sau Carol II), ce l-am fotografiat la un recent tur arhitectural Case de Epoca in acea zona istorica a capitalei. Jiltul prezinta un amplu cifru al regelui Ferdinand, stilizat ca un dublu “F” spate-la-spate, el fiind monarhul care oficial a inaugurat lucrarile de restaurare. Pe creasta spetezei este de asemenea o interesanta reprezentare a coroanei de stat a Romaniei, faimoasa coroana de otel facuta din metal de tun capturat in Razboiul de Independenta de la 1877. Intregul ansamblu este redat in stil neoromanesc de faza matura, cu sculptura de discuri solare etnografice si frunze de acantus/ vita de vie, constituind un interesant exemplu de design de mobilier de ceremonie exprimat in stilul national. Cifrul Regelui Ferdinand este o raritate sa-l intalnesti in zilele noastre, jiltul prezentat in acest articol aducand inapoi din memoria acestui remarcabil suveran al tarii, care toata viata lui a incercat sa mentina un profi public cat mai demn si rezervat.

O splendida vila neoromaneasca

Am publicat prima oara acest articol in noembrie 2010, dar l-am pus offline la scurta vreme dupa aceea din cauza unor bloguri romanesti care pretind ca se ocupa cu arhitectura istorica, ce imi utilizau aceste fotografii si idei, fara sa-mi dea nici un fel de credit, sau sa ma citeze, pretinzand ca si cum ar fi fost ale lor, un comportament arogant tipic scenei culturale, inclusiv in domeniul arhitecturii istorice, a Romaniei post-comuniste. Multi dintre aceste mediocritati isi insusesc si plagiaza fara nici o rusine munca altor autori, dupa cum imi amintesc de un caz un an si ceva in urma cand cineva de la Universitatea de Arhitectura “Ion Mincu”, o domana numita Mihaela Criticos, a publicat o carte despre stilul Art Deco plina de ilustratii luate de peste tot de pe web, inclusiv de pe site-ul meu, fara sa face citari cuvenite.

Vila in stil neoromanesc, proiectata de arh. Toma T Socolescu in 1934, Campina. (©Valentin Mandache)

In decada dintre mijlocul anilor 1920 si 1930, stilul arhitectural neo-romanesc a atins apogeul sau creativ si de popularitate. Unul dintre cei mai cunoscuti si capabili arhitecti care a marcat cu talentul si creativitatea sa perioada, a fost Toma T Socolescu, cel mai stralucit reprezentant al unei faimoase familii de arhitecti romani. Casa de mai sus, cu toate ca nu este deosebit de mare, constitue in opinia mea una din cele mai fine creatii ale sale, care este de asemenea excelent pastrata. Se afla in Campina, un oras care isi trage prosperitatea din industria petroliera, foarte aproape de o alta casa deosebita care am documentat-o intr-un articol recent (un remarcabil design modernist, unde am ipotetizat, bazat pe informatiile celor care locuiesc in zona, ca a fost proiectata de un arhitect al Wehrmacht-ului in timpul razboiului). Demn de remarcat in acest exemplu este foarte decoratul ansamblu de intrare a casei (usa, braul stuco care o inconjoara si umbrarul cu motive taranesti sculptate in lemn). De asmenea merita mentionat balconul terasa de la nivelul gradinii casei. Terasa este dominata de un scut cu monograma familiei “NP” care decoreaza cheia de bolta a arcului usii. As mai vrea sa punctez si incantatoarea veranda de la etaj prevazuta cu stalpi de lemn incrustati, care sustin un acopoeris de forma stilizata a unui clopot de biserica, modelat de catre arhitect din exemple de acest fel din arhitectura de biserica medievala-tarzie din Valahia. Acoperisul este incoronat de o finiala tipic neoromaneasca. Cand am facut fotografiile, am avut ocazia sa discut cu proprietarul acestei case, o domana in varsta, care mi-a dat o multime de informatii despre designer si anul constructiei (1934). Dansa a mentionat conditiile grele carora a trebuit sa le faca fata in timpul lungilor decade ale regimului comunist pentru a mentine in buna stare acest edificiu, cand o parte din proprietate a fost folosita de garnizoana locala pentru cazare. Am mai fost informat despre recenta restaurare si renovare, care a fost efectuata sub atenta ei supraveghere pentru a pastra cat mai mult posibil din detaliile si structurile vechii cladiri. In opinia mea, aceast proprietar isi defineste in mod evident identitatea prin casa de epoca pe care o detine, sentiment care este in mare deficit printre majoritatea celorlalti proprietari de case de patrimoniu. Fotomontajul de mai sus si show-ul de diapozitive de dupa text sunt cateva imagini care redau doar o mica fractiune a frumusetii si serenitatii acelei case deosebite, proiectate din unul dintre cei mai buni arhitecti ai stilul neoromanesc.

This slideshow requires JavaScript.

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Palatul brancovenesc Potlogi: la granita dintre restaurare si imaginatie

Stilul neoromanesc este bazat pe o multipliciate de surse din cadrul regiunilor romanesti, cea mai importanta reprezentare avand-o bisericile si palatele construite in perioada centrata pe domnia voievodului Constantin Brancoveanu (1688 – 1714) al Tarii Romanesti. Arhitectura creata de-a lungul acelei ere este denumita de obicei “brancoveneasca” (alti termeni mai sunt “munteneasca” sau “renastere romaneasca”), fiind o foarte particulara si flamboaianta mixtura de motive tipice sudului Romaniei cu detalii de inspiratie islamic otomana, impreuna cu elemente renascentiste (din nordul Italiei) si baroce. Din pacate nu multe din aceste extraordinare edificii mai sunt in existenta, fiind distruse sau deteriorate de razboaie, in timpul invaziilor armatelor imperiilor vecine, cutremure, inundatii sau incendii devastatoare. De asemenea o importanta proportie a edificiilor ramase, a avut intre timp arhitectura alterata.

Raritatea relativa a acestor edificii arhetip, a fost un aspect de care s-a plans si Ion Mincu, initiatorul stilului neoromanesc, la sfarsitul sec. 19. In consecinta, o mare parte a structurilor de tip brancovenesc au trebuit sa fie reconstruite in timpurile moderne be baza ramasitelor disparate scoase din ruine, arhitectii restauratori folosindu-si din plin imaginatia pentru a umple marile gauri din volumul limitat de informatii necesare pentru restaurarea acestor monumente.

Un caz elocvent in aceasta privinta este cel al Palatului Potlogi, prezentat in imaginile de mai jos, construit de Constantin Brancoveanu  in 1698 – ’99, un produs stralucit al creativitatii efervescente a acelei perioade din Valahia.

Palatul Potlogi, ruinele cum se prezentau in anii 1950 inaintea inceperii lucrarilor de reconstructie si restaurare.

Edificiul a fost distrus de o armata otomana la numai o decada si jumatate de la construirea sa, in 1714, ca parte a represaliilor padisahului pentru presupusa colaborare a voievodului cu Petru cel Mare al Rusei, ce avansase in zona prin tradarea lui Dimitrie Cantemir al Moldovei. Palatul nu a mai fost refacut, si lasat o ruina pentru urmatorii doua sute cinci zeci de ani (vezi fotografia de mai sus).

Palatul Potlogi, dupa restaurare, la sfarsitul anilor 1950

Restaurarea, sau mai precis reconstructia, Palatului Potlogi a fost inceputa in 1955, in timpul regimului comunist, urmand indeaproape modelele brancovenesti dezvoltate in cursul restaurarii Palatului Mogosoaia, un alt important edificiu al acelei perioade, restaurat in anii 1920 de catre marele arhitect George Matei Cantacuzino. El al a contemplat de asemenea o ruina la Mogosoaia si a trebuit sa-si foloseasca copios imaginatia in procesul de restaurare, inspirandu-se mai ales din arhitectura manastirilor brancovenesti Vacaresti (distrusa la randul ei de dictatorul Ceausescu in anii 1980), Hurez, Starvopoleos si biserica Doamnei.

Palatul Potlogi, sfarsitul sec. 17; fotografie din 2007 (©Valentin Mandache)

O scurta, dar interesanta descriere a lucrarilor de restaurare de la Potlogi este data in publicatia “Studii si Cercetari de Istoria Artei”, vol. 1, 1960 (Romanian Academy).

Palatul Potlogi, sfarsitul sec. 17; fotografie din 2007 (©Valentin Mandache)

Felul cum arata astazi palatul este in mod evident bazat pe multe presupuneri, ramasite disparate, si, dupa cum am mai mentionat, imaginatie. Cu toate acestea reuseste sa transmita o buna impresie a cum aratau edificiile vremurilor lui Constantin Brancoveanu si originalitatea remarcabila a arhitecturii acestora.

Palatul Potlogi, sfarsitul sec. 17; fotografie din 2007 (©Valentin Mandache)

Decoratia verandei si detaliile ei arhitecturale, vazute in imaginea de mai sus, sunt intr-o masura destul de mare o redare a celor intalnite la Palatul Mogosoaia, care la randul lor au fost design-ate de arhitectul GM Cantacuzino, inspirandu-se in principal, in acest caz, din arhitectura manastirilor Hurezi si Vacaresti.

Palatul Potlogi, sfarsitul sec. 17, inscriptia inaugurala a domnului Constantin Brancoveanu; fotografie din 2007 (©Valentin Mandache)

Inscriptia dedicatorie de mai sus, unul dintre putinele elemente pastrate din edificiul original, decorata cu un frumos vultur valah, este scrisa in scripa chirilica locala, folosita in Valahia si Moldova pana la reforma alfabetului de la mijlocul sec. 19. Aceasta mentioneaza in initiale la colturi numele si titlul fondatorului Palatului Potlogi: “Io [Eu, etc.], K [Constantin], B [Brancoveanu], V [Voievod]“.

Palatul Potlogi, sfarsitul sec. 17, beciul; fotografie din 2007 (©Valentin Mandache)

Superstructura palatului este sustinuta in importanta masura de un masiv pilier, vazut in fotografia de mai sus, asezat la centrul pivnitei, o solutie structural-arhitecturala intalnita la palazzo-urile de vara venetiene de pe valea Pad-ului.

Palatul Potlogi, sfarsitul sec. 17; fotografie din 2007 (©Valentin Mandache)

Imaginea de mai sus prezinta vulturul bicefal al Imperiului Bizantin, parte din heraldica voievodului, care era membru al marii familii imperiale bizantine a Cantacuzinilor. Aceasta este reconstructie din anii 1950.

Palatul Potlogi, sfarsitul sec. 17; fotografie din 2007 (©Valentin Mandache)

Fotografia de mai sus prezinta decoratia in stucatura a interiorului palatului, in motive persane si otomane, in genul decoratiilor palatelor valahe de sec. 17, modelate in acest caz dupa compozitii similare de la biserica Doamnei si alte cladiri brancovenesti.

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Pavilion Art Nouveau in statiunea Ocna Sibiului

Ocna Sibiului (in germana: Salzburg; ungureste: Vizakna) este o mica statiune din zona istorica saseasca, dezvoltata ca bai in perioada victoriana, cand regiunea facea parte din Imperiul Austro-Ungar. Hotelurile, restaurantele si baile acesteia au fost proiectate in varietatea Vienna Secession a stilului Art Nouveau, dupa cum poate fi vazut in cartea postala veche de mai jos (publicata la inceputul anilor 1910). Nu am vizitat inca locul, dar inteleg ca un numar din acele minunate creatii Art Nouveau inca exista si chiar sunt “restaurate”, ceea ce in contextul romanesc inseamna probabil o renovare destul de agresiva. Imi place turnul bisercii sasesti din planul doi al imaginii, ridicandu-se peste satul de la acea vreme, invecinat cu statiunea.

Pavilion Art Nouveau din Ocna Sibiului (carte postala veche, colectia Valentin Mandache)

***********************************************

Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Colecta de fonduri in anii 1920 pentru restaurare de cladire istorica

Carte postala din anii 1920 vanduta pentru strangerea de fonduri in vederea restaurarii bisericii Sf Gheorghe Nou din Bucuresti (colectie privata)

Imaginea de mai sus prezinta un interesant exemplu istoric de colecta de fonduri pentru restaurarea cladirilor de patrimoniu, care dateaza din anii 1920. Aceasta arata cat de mult preocupati erau cetatenii de atunci ai Bucurestiului de conservarea mostenirii lor arhitecturale, comparat cu lipsa de interes a locuitorilor actuali ai urbei; o masura a cat de grav a fost afectata identitatea locala de anii regimului comunist si ai celor doua decade de tranzitie haotica postcomunista. Banii din vanzarea cartilor postale erau intentionati pentru consolidarea structurii si restaurarii bisericii Sf Gheorghe Nou din centrul Bucurestiului, una din cele mai importante basilici ale orasului, unde se spune ca este ingropat corpul domnitorului Constantin Brancoveanu. Acesta a fost decapitat in 1714 la Istanbul de catre otomani, invinuit, printre altele, de tradare prin planiurea ajutorarii tarului Petru cel Mare in ofensiva fara success din 1711 a acestuia in Moldova. Principele Brancoveanu este o figura pivotala in istoria romaneasca, fiind cunoscut ca un foarte capabil administrator al Valahiei si ca un aristocrat fabulos de bogat (turcii il porecleau chiar “Altin Bas”/ “Printul de Aur”) si de asmenea in calitate de ctitor de magnifice biserici si palate. Stilul arhitectural care a aparut la sfarsitul sec. 17 si inceputul sec. 18 in urma programului sau de constructii este numit “brancovenesc” sau “renastere romaneasca”, reprezentand o fascinanta sinteza intre elemente arhitecturale bizantine, otomane, renascentiste si baroce, care precede si inspira stilul arhitectural neoromanesc modern.

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Casa cu Grifoni: avere din petrol si arhitectura Beaux Arts in Romania

Banii generati de industria petroliera in Campina sunt responsabili pentru aparitia unei arhitecturi de remarcabila calitate in acest oras de pe Valea Prahovei, inca de la inceputurile acestei industrii la sfarsitul sec. 19. Romania a fost atunci printre primele tari care au exploatat si exportat petrol la scara industriala, cu cele mai bogate campuri petrolifere situate in zona judetului Prahova, unde Campina a devenit unul dintre principalele centre de extractie si rafinare. Imaginile de mai jos documenteaza una dintre primele si cele mai flamboaiante case construite din averile acumulate din petrol, la inceputul sec. 20, numita “Casa cu Grifoni” care astazi gazduieste primaria locala.

"Casa cu Grifoni", 1901 - '02, Campina. (©Valentin Mandache)

Cladirea este, prin proportiile si simetria ei, foarte placuta ochiului, fiind construita in stilul arhitectural Beaux Arts intre 1901 – ’02 de Gheorghe Stefanescu, un prosper om de afaceri local implicat in industria petroliera.  Nu am putut gasi inca numele arhitectului care a proiectat casa, dar intuitia mea inclina spre un arhitect italian, judecand dupa tipologia casei, din cadrul pleiadei de arhitecti si constructori italieni activi in Romania acelei perioade, care au ridicat in toata tara numeroase si impresionante cladiri de calitate publice si private in stilul Beaux Arts. Cu cateva saptamani in urma am documentat un exemplu asemanator de cladire in acela al Primariei din Targoviste.

"Casa cu Grifoni", 1901 - '02, Campina. (©Valentin Mandache)

Cei doi grifoni, de la care casa isi trage numele, stau de garda la mijlocul acoperisului deja de mai mult de un secol, fiind bine pastrati, parca acum iesiti din mana mesterilor victorieni.

"Casa cu Grifoni", 1901 - '02, Campina. (©Valentin Mandache)

Cele doua magnifice cupole cu baza patrata sunt acoperite de bine pastrate tigle de zinc dispuse in forma de slozi de peste, structurile fiind incoronate de roze ale vanturilor de un model standard pe vremea acea, cum am putut vedea la multe alte cladiri de la Fin de Siecle din sudul si estul Romaniei.

"Casa cu Grifoni", 1901 - '02, Campina. (©Valentin Mandache)

Ansamblul monumental de intrare contine doua coloane de tip renascentist inspirate din cele ale ordinului doric, care flancheaza o pitoreasca usa din lemn pastrata in forma originala.

"Casa cu Grifoni", 1901 - '02, Campina. (©Valentin Mandache)

Veranda de la primul etaj inca conserva rama originala de lemn a ferestrelor si usii, care arata de tip renascentist nordic italian, incoronate de un arc ornamental frant.

"Casa cu Grifoni", 1901 - '02, Campina. (©Valentin Mandache)

Cladirea este flancata de doua constructii anexe de mai mici dimensiuni dispuse in oglinda la linia strazii, care contineau probabil birourile administrative si locuintele servitorilor. Fotografia de mai sus prezinta linia acoperisului a uneia din acele cladiri anexe, imbratisata in fundal de cele doua cupole ale edificiului principal.

"Casa cu Grifoni", 1901 - '02, Campina. (©Valentin Mandache)

O alta vedere a uneia dintre cupolele cu baza patrata a cladirilor anexe.

"Casa cu Grifoni", 1901 - '02, Campina. (©Valentin Mandache)

“Casa cu Grifoni” este faimoasa in Campina deoarece a fost prima prevazuta cu iluminat electric in oras, un mare lux pentru o urbe de provincie la inceputul sec. 20 si o indicatie a magnitudinii averilor acumulate de antreprenorii locali din afacerile cu petrol. Un alt fapt remarcabil a fost ca Gheorghe Stefanescu, primul proprietar, a donat cladirea, dupa ce s-a retras din afaceri imediat dupa Primul Razboi Mondial, sa functioneze ca scoala de maistri sondori, una dintre primele astfel de institutii de invatamant din Europa. Aceasta este unul dintre acele exemple, demne de luat in seama, de activitati filantropice desfasurate de oamenii bogati din Romania epocii victoriene si din preajma Primului Razboi Mondial, interesati in reforme sociale si imbunatatirea conditiilor de viata ale muncitorilor. Am documentat, in articole publicate pe acest blog, doua exemple similare de filantropi romani ai epocii victoriene: unul care a construit un magnific conac in satul Casota din judetul Buzau si un altul care a ridicat o scoala in forma unui templu grecesc antic pentru copii de tarani ai unui sat din Oltenia.

***********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

***********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Primaria din Targoviste: arhitectura Beaux Arts

Primaria din Targoviste, fotomontaj. (©Valentin Mandache)

Orasul Targoviste din sudul Romaniei, fosta capitala a principatului Valahia, este inzestrat cu o pereche de impresionante cladiri publice in stilul Beaux Arts, datand din perioada La Belle Époque, si anume Primaria impreuna cu fostul sediu al prefectrurii unde functioneaza acum Muzeul de Arta judetean. Stilul s-a propagat prin intermediul institutiei academice École des Beaux-Arts din Paris, avand o influenta uriasa in Europa, America de Nord si chiar mai departe, fiind in special potrivit pentru edificii publice sau private grandioase. Ambele constructii din Targoviste sunt opera arhitectului (unele surse il desemneaza ca antreprenor constructor) Giovanni Baldassare Vignossa (am gasit intr-o jumatate de duzina de surse diferite feluri de scriere a acestui nume, optand pentru forma de fata) si a artistului decorator Giovanni Battista del Basso. Acestia au fost parte din cel de al “doilea val” de constructori, arhitecti si artisti italieni activi in tara, care au contribuit in mare masura la ridicarea mediului construit a ceea ce este acum arhitectura Romaniei. “Primul val” de italieni (venetieni in special) a fost activ la sfarsitul sec. 17 – inceputul sec. 18, in timpul domniei Printului Constantin Brancoveanu, contribuind la fundamentarea stilului brancovenesc, precursor si sursa de inspiratie al celui neoromanesc din perioada moderna. Un al “treilea val” s-a desfasurat in perioada interbelica, cand companii de constructii si birouri de arhitectura italiene au contribuit la realizarea arhitecturii Art Deco a Bucurestiului si din restul tarii. Cel de al “patrulea val” a inceput in timpul ultimei decade, odata cu boom-ul de constructii si imobiliar ce a avut loc pe aceste meleaguri, unde antreprenorii de constructii italieni sunt printre cei mai activi in acest domeniu. Fotomontajul de mai sus si slide show-ul de dupa text prezinta din diferite unghiuri primaria din Targoviste (1897). Imi plac proportiile balansate ale cladirii si aerul de convivialitae al acesteia, caracteristici foarte potrivite rolului primariei in cadrul comunitatii. Un foarte curios element in cadrul bogatei panoplii decorative a cladirii este tema rozei vanturilor (un detaliu arhitectural ornamental rar folosit in Romania) de pe varful turnului, o balena cu o coroana pe cap, care face un contrast captivant cu mediul acestui oras situat la poalele Carpatilor Meridionali, foarte departe de mari si oceane.

This slideshow requires JavaScript.

**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

**********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Vechi geamlacuri ‘otomane’

Vechi case construite de mici negustori, cu verande vitrate, datand de la sfarsitul sec. 19, Targoviste. (©Valentin Mandache)

O caracteristica comuna a caselor din orasele otomane, construite intre sec. 18 si sec. 19 sunt marile verande aerisite care se desfasurau pe intreaga fatada la strada.  Odata ce tehnologia producerii sticlei a devenit mai ieftina spre sfarsitul sec. 18, producandu-se cantitati mai mari de geamuri, verandele au inceput sa fie vitrate pe toata suprafata lor. Acesta a fost un mijloc foarte eficient de a imbunatatii comfortul ocupantilor casei si a le proteja si mai mult intimitatea, element important al vietii de familie in Imperiul Otoman pentru toate comunitatile, musulmane, crestine si evreiesti. Casa cu veranda vitrata, sau geamlac, un cuvant pur turcesc, a devenit astfel unul dintre cele mai obisnuite tipuri de constructie din regiunea otoman balcanica. A fost de asemenea deseori intalnita in provinciile romanesti Valahia si Moldova, care au fost timp de secole sub stapanire otomana. Astazi vechile case cu geamlacuri sunt o raritate in Romania, dupa ce au fost inlocuite, in ultimul secol si jumatate, pe o scara masiva, de mai noile si mai la moda arhitecturi ca stilurile istoriciste frantuzesti, neoromanesc sau Art Deco, care erau totododata pereceptue ca mult mai prestigiose comparate cu vechea mostenire otomana. Am resusit sa descopar in Targoviste, cateva elocvente exemple de case cu geamlac datand din acea epoca, prezentate in fotomontajul de mai sus. Acestea au fost construite probabil pe la sfarsitul sec. 19, de catre mici negustori locali si principala cauza de ce au ramas mai mult sau mai putin si astazi in aceasta stare este pentru ca ocupantii sunt probabil prea saraci pentru a isi permite ‘imbunatatiri’ cum ar fi pereti de beton sau mult ravnitele termopane. Aceste case au avut de asmenea, pe timpuri, acoperisul de sindrila, inainte ca tabla metalica sa devina ieftina pe la inceputl sec. 20. Am fost astfel destul de placut surprins sa descopar un mic fragment de sindrila la acest exemplu, vizibil intr-o zona unde acoperisul de tabla este stricat (vezi imaginea de sus a fotomontajului, unde sindrila este discrenibila la dreapta de farfuria de satelit). Aceste case cu mari geamlacuri si acoperisuri de sindrila, pe o structura in principal de lemn, ar putea constitui excelente proiecte de restaurare/ renovare pentru oricine s-ar incumeta la o asemenea intreprindere, ceea ce ar contribui semnificativ la revitalizarea arhitecturii de patrimoniu a odata sarmantelor orase de provincie romanesti. Din pacate, cei mai multi dintre localnici continua cu indaratnicie sa nu inteleaga aceast aspect al identitatii lor colective, si vad asemenea structuri ca perimate, demne de a fi inlocuite de monstuozitati de beton si plastic, imediat ce pot face rost de un minimum de fonduri banesti. Criza economica actuala este astfel o binecuvantare pentru supravietuirea acestor interesante case istorice, cum sunt cele cu geamlac ‘otoman’.

**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

**********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Bacanie pitoreasca din anii 1900 din Targoviste

Cladire de bacanie datand din anii 1900, astazi functionand ca locuinta, din Targoviste. (©Valentin Mandache)

Imaginea de mai sus arata o pitoreasca si relativ bine conservata cladire de bacanie, care putea fi folosita si ca bodega, datand de la cumpana dintre sec. 19 si sec. 20, din Targoviste. Este un tip de structura pe vremuri des intalnita in orasele de provincie, satele sau mahalalele Bucurestiului, dar o raritate in zilele noastre. Cladirea reprezinta un excelent martor de istorie si arhitectura comerciala de pe aceste meleaguri si ar putea constitui un foarte iefin proiect de restaurare-renovare pentru orice s-ar incumeta la o asemenea intreprindere. Imi place in acest exemplu cum obloanele originale de lemn ale bacaniei sunt asigurate cu bare de fier transversale impresionante, exact ca pe timpuri. Ma intreb daca si in interiorul casei se mai pastreaza ceva din vechiul plan si mobila de bacanie.

**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

**********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Ansamblu superlativ de balcon in stil neoromanesc

Ansamblu de balcon in stil neoromanesc, datand de la sfarsitul anilor 1920; casa din zona Cismigiu, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Ansamblul de balcon in stil neoromanesc, prezentat in imaginea de mai sus, impodobeste o casa nou restaurata, care in opinia mea este una din cele mai profesioniste astfel de lucrari efectuate in ultimile doua decade in Bucuresti, pentru orice tip de cladire istorica. Detaliile decorative sunt absolut superbe si restaurate cu multa grija, inclusiv lemnaria usii de balcon (remarcati lipsa dizgratioaselor termopane standard, care ar diminua valoarea cladirii, contrar parerii ‘consultantilor’ si proprietarilor neciopliti romani). Motivele acestea ornamentale reprezinta practic un manual al stilului arhitectural neoromanesc, unde se pot clar vedea principalele surse de inspiratie ale acestui ordin, din cel al bisericilor medievale tarzii din Valahia si de asemenea motive balcanic-otomane. In viziunea mea, principala sursa de inspiratie pentru designer-ul acestei case si balcon, a fost probabil arhitectura catedralei de la Curtea de Arges. Aceasta este una dintre cele mai frumoase bazilici ale intregii biserici rasaritene, o adunare flamboaianta de motive care se gaseau in intinsul vastului Imperiu Otoman intre sec. 14 si sec. 17, un stat din care tinuturile romanesti au facut parte pentru mai bine de patru secole. Modelele decorative prezente acolo pot fi regasite in arhitectura veche a Georgiei, Armeniei, Anatoliei si chiar a Persiei (vezi in acest sens proeminentul ornament coronal al usii balconului, care arata ca luat din panoplia decorativa a moscheilor persane, sau arcul dublu al deschiderii usii, din nou un motiv oriental, etc.)

**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

**********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Scrisoare de la un cititor: Casa Art Nouveau din Bucuresti

Casa Art Nouveau, anii 1900s, zona Dorobanti, Bucuresti (©Valentin Mandache)

Recent am fost foarte placut surpris sa primesc o scrisoare de la unul din cititorii blogului Case de Epoca, care a vazut fotografii ale casei sale publicate si analizate pe site in doua din articolele precedente (Casa in stil Art Nouveau din Bucuresti si Fereastra in stil Art Nouveau cu rama albastra). Casa cu pricina este una dintre putinele metodic restaurate si renovate cladiri istorice din Bucuresti. Aceasta a fost posibil din cauza ca, dupa cum am aflat din mesaj, proprietarul este arhitect cu experienta, care si-a restaurat cu meticulozitate propria casa. Rezultatele sunt intr-adevar remarcabile, dupa cum am detaliat in articolele mele. Design-ul edificiului este ceea ce eu descriu ca fiind un stil predominant Art Nouveau, cu motive si forme reciclate din cadrul stilurilor istoriciste de sec. 19 precum si alte stiluri locale, populare la vremea acea de cumpana dintre veacuri in Bucuresti. Noile si substantialele informatii aduse la lumina de catre cititorul meu sunt un adevarat tezaur, parca insufland viata acestei fascinante proprietati de epoca din capitala Romaniei, cu mentionari despre arhitectul acesteia, fostii proprietari si chiriasi de-a lungul timpului si momentele deseori dramatice din viata acestora, detaliind dificilele lucrari de restaurare si renovare care au avut loc in timpul din urma. Redau in urmatoarele randuri scrisoara cu privire la acest frumos edificiu istoric:

Domnule Valentin Mandache,

In calitatea pe care o am de proprietar al acestei case, as dori sa adaug urmatoarele informatii:

Casa a fost construita in 1915 de un antreprenor ceh, pentru sotia lui, nemtoaica. Arhitectul cladirii a fost un membru al celebrei familii Storck, si anume arhitectul Jean (Johann) Storck (am montat o placa cu semnatura lui pe fatada de la intrarea principala). Casa a proiectat-o intr-un stil compozit (probabil la cererea clientului), si anume [nn pe un fundal Art Nouveau] spre strada cuprinde elemente de stil ‘[neo]romanesc – revival brancovenesc’, iar spre curte apar ingrediente de ‘expresionism german’ de inceput de secol XX (se vad prin Berlin si prin Praga asemenea stiluri de case).

Nevestei antreprenorului nu i-a placut casa, asa ca a vandut-o de noua, dupa ce a facut-o, unei familii boieresti, si anume familiei judecatorului Constantin R. Sturdza si sotiei sale Maria-Irina (nascuta Campineanu).

Familia a fost una din inalta societate bucuresteana, chiar daca membrii acesteia au fost oameni cu ‘frica de Dumnezeu’ si mult mai putin aroganti decat alti membrii ai acelei protipendade.

Dl. Costache Sturdza a fost ofiter pe front in Primul Razboi Mondial, presedinte de Tribunal in Constanta, si mai apoi un bun avocat, ocupandu-se de asemenea si de mosiile sotiei, cate au ramas dupa reforma agrara din 1923.

Fratele lui a ajuns Ministru de externe in guvernarea legionara din prima faza a regimului Antonescu [toamna lui 1940], iar Costache Sturdza s-a opus lui Antonescu cand a fost vorba sa fie deportati in Transnistria tiganii de pe mosia familiei din judetul Arges (familia detine o scrisoare de la tigani in acest sens).

Interesant este ca in aceasta casa a venit de cateva ori insusi Ion Antonescu sa discute cu fratele lui Costache Sturdza (inainte de preluarea puterii), intalnirile avand loc in biroul avocatului de la parterul imobilului.

Dupa 23 august 1944 in aceasta casa a locuit fortuit si Generalul Radu R. Rosetti (ruda prin alianta cu familia Sturdza), marele istoric militar si academician, inainte ca aceasta sa fie inchis si a moara in inchisoarea de la Vacaresti.

Sotia lui Costache Sturdza a fost Presedinta Crucii Rosii din Romania, iar copii lor au fost personae distinse, si anume un ofiter de marina, Dinu Sturdza (casatorit cu Ioana Rosetti, fata Generalului), Ion Sturdza (inginer, care recent a murit in Franta), Maria Irina (cas. Fof) (inginer agronom), sotia marelui folclorist- profesorul Mihai Pop, si Ileana Sturdza (casatorita Cerchez).

Chiar si Costache Sturdza a trebuit sa indure cateva peroade de puscarie in anii 1945 – 1949.

Casa a fost nationalizata in 1950, dar a continuat sa fie locuita de aceeasi familie pana in 1989. In aceasta casa de familie a fost chiriasa, in timpul comunismului, si familia actorului Dan Nutu. Familia a evitat multe din necazurile inerente numelui mare pe care-l purtau, mai ales prin eforturile facute de profesorul de folclor Mihai Pop de a se evita represiuni majore, cu toate ca toti descendentii familiei au avut mult de suferit datorita ”dosarului de boier” pe care il aveau.

Casa Art Nouveau din Bucuresti: inainte si dupa lucrari de restaurare - renovare

Dupa 1989, casa s-a recuperat de catre familie in starea

Casa targovisteana in stil Micul Paris cu intreaga fatada la strada

Casa in stil Mic Paris cu intreaga fadada la strada, datand din anii 1890, Targoviste. (©Valentin Mandache)

Acest tip de arhitectura a fost foarte popular in Romania sfarsitului de sec. 19 si inceputului de sec. 20, inspirat mai ales din stilurile istoriciste frantuzesti de sec. 19. Casa din fotografia de mai sus, localizata in centrul Targovistei, este un exemplu relativ bine conservat al stilului Mic Paris, tramsitand in mod apt idea de cum ar fi aratat un oras romanesc din perioada Fin de Siècle. Sunt incantat de maniera pitoreasca, provinciala, in care diferitele elemente ornamentale si structurale sunt redate la aceasta frumoasa casa- de exemplu pedimentul de deasupra usii, care contine monograma ornata a proprietarului de pe vremuri, are forma aproape a unui triunghi drept, foarte departat de modelul de templu grecesc clasic pe care incearca sa-l emuleze. Din ce am observat, Targoviste are inca un numar destul de important de asemenea case, care ar putea fi readuse/ restaurate la fosta lor glorie la un cost rezonabil. Din pacate in Romania de astazi nu sunt destui mesteri si specialisti suficient de pregatiti, cu experienta, pentru a indeplini cu success asemenea proiecte. Cu toate acestea, cea mai mare problema care afecteaza advers casele de epoca  este reprezentata de multitudinea de proprietari ignoranti si speculantii imobiliari, al caror obiectiv este de cele mai multe ori demolarea acestor structuri istorice pentru a face loc unor cladiri moderne mai profitabile sau in cazurile mai norocoase sa modifice proprietatea pentru a o ‘imbunatati’ cu dispozitive moderne, dupa cum se poate observa si in exemplul acestei case- oribilele unitati de aer conditionat puse deasupra elegantului peron de la intrare sau geamurile de prost gust din termopan care au inlocuit vechile ferestre ornate, pline de personalitate.

**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

**********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Casa in stil neoromanesc in forma de biserica

O casa in stil neoromanesc datand de la sfarsitul anior 1920, de o forma neobisnuita de biserica; in prim plan o trimitere la altar. Zona Dorobanti, Bucuresti. (©Valentin Mandache)

Casa foarte ornata in stil neoromanesc din fotografia de mai sus este in stagiile finale ale unor de renovare si restaurare (este de remarcat faptul ca s-a pastrat tigla pe acoperis in locul optiunii nefaste de acoperis metalic Lindab, preferat de mutitudinea de proprietari ignoranti care desfigureaza casele de epoca). Cladirea se afla intr-o zona plina de proprietati istorice de prima calitate ale Bucurestiului, cu ambasade si edificii remarcabile aflate in proprietatea guvernului. Ce am gasit mai neobisnuit la aceasta cladire este forma ei generala, care modeleaza schema  unei biserici, trimitand cu unele elemente spre Tismana si Hurezi in Oltenia. De exemplu porticul arcuit de langa usa de intrare a casei, vizibil in planul doi din coltul din stanga jos, este inspirat din cel al manastirii Tismana. Imi place cum zona altarului functioneaza ca veranda semicirculara de parterul casei, ce are deasupra un frumos alcov desfasurat in trei registre orizontale, rezultand intr-un discret balcon. De asemenea remarcabili sunt stalpii gardului, incoronati de ghivece de flori, jardiniere, decorate cu motive neoromanesti.

**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

**********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.

Casa in stil Mic Paris din Targoviste intr-un mediu idilic

Casa in stil Micul Paris, datand din anii 1890, intr-un mediu idilic verdant de vara 2010 in Targoviste. (©Valentin Mandache)

Duminica trecuta m-am dus intr-o a doua scurta calatorie de fotografie arhitecturala in Targoviste. Orasul este situat intr-un mediu natural de adevarata Arcadia, la zona de contact dintre Subcarpati si preeria Valaha, intre doua rauri importante, Dambovita si Ialomita. In timpul lungilor veri, gradinile si livezile caselor de epoca locale sunt invadate de o explozie luxurianta de frunze, fructe si flori puternic parfumate. Aceasta scena magnifica, care tocmai am descris-o, este mai bine transmisa de fotografia de mai sus a unei case targovistene in stil Mic Paris (ceea ce eu denumesc stilurile franceze de sec. 19 interpretate provincial in Romania), datand din ultima decada a sec. 19. Este o versiune mai minimalista a acestui fel de arhitectura, in contrast cu exemplele bogat ornamentate din Bucuresti. Cu toate acestea, atmosfera patriarhala, tipica acestui oras de provincie din sudul Romaniei, cu superbele, aproape salbaticele gradini, imprima casei un aer idilic de pace si pierdere in timp. In opinia mea, acest tip de proprietate de epoca este unul din cele mai accesibile la pret, si de asemenea generatoare de satisfactii, potentiale proiecte de renovare/ restaurare din Romania, pentru cei care s-ar incumeta la o asemenea intreprindere.

**********************************************
Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.

**********************************************

Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.