Moray Letham, proprietarul si restauratorul Conacului Casota, judetul Buzau, cu un panou de feronerie de usa restaurat, ce marcheaza anul inaugurarii cladiri conacului (photo: Valentin Mandache)
Sunt incantat sa va relatez ca am avut in sfarsit oportunitatea de a vizita Conacul Casota, o superba cladire de epoca din sudul judetului Buzau, despre care am scris cu ceva vreme in urma un articol, ce este printre cele mai citite ale blogului Case de Epoca – Historic Houses of Romania. Domnul Moray Letham, un nativ al orasului Edinburgh, capitala Scotiei, este proprietarul acestei magnifice resedinte istorice de tara, ridicata la sfarsitul sec. 19 intr-un stil istoricist inspirat din cel al castelelor de pe Valea Loarei din Franta. Extensivele reparatii structurale si lucrarile ample de restaurare sunt in plina desfasurare, facute in multe cazuri de unul singur de catre Moray, cu pasiune, profesionalism, dragoste pentru cladire, mari cheltuieli, si extraordinara loialitate pentru acest loc istoric atat de important pentru identitatea comunitatii locale si a patrimoniului arhitectural al Romaniei. Domnul Letham a trebuit sa faca fata si sa treaca peste numeroase adversitati, ca teribila mentalitate comunista a multor dintre localnici si autoritatile locale, care l-au tratat cu indiferenta sau chiar pus obstacole, cu toate ca dansul are regulile si legile statului roman de partea sa privind restaurarea si proprietatea unei case de epoca, unii furand fara nici o rusine din piesele de patrimoniu ale conacului, abordand iresponsabil aceasta importanta cladire istoricata. Cu o vointa de fier, Moray a progresat semnificativ si este ca intotdeauna deteminat sa continue misiunea sa de a restaura conacul Casota, cu tot dezinteresul din partea comunitatii pentru care dansul cu buna-credinta lucreaza sa dea o noua viata acestui monument de arhitectura ce defineste identitatea judetului Buzau si campiei Baraganului. Moray este, in opinia mea, proprietarul – restauratorul ideal al acestei case de epoca remarcabile din coltul nostru de Europa, si isi va atinge obiectivul de a readuce la vechea glorie Conacul Casota.
Aceasta este o pledoarie adresata celor ce restaureaza sau renoveaza case de epoca in aceasta tara, de a incepe sa foloseasca din nou minunata piatra de Istrita, un material de constructie indigen care a fost exploatat timp de secole in cariere traditionale de catre taranii salasuind in satele de pe Dealul Istrita (cel unde s-a gasit marele tezaur „Closca cu Puii de Aur”) din judetul Buzau. Este o piatra calcaroasa „calduroasa” la aspect, rezultata in urma cimentarii de-a lungul timpurilor geologice a cochiliilor de scoici si alte moluste. Piatra poate fi vazuta in structura si elementele decorative a multor case taranesti si de oras sau edificii publice istorice din regiunea Buzaului, dupa cum sunt si pitorestile scari prezentate in fotografiile de mai jos, impodobind o casa in stil Mic Paris din centrul orasului Buzau. Piatra a fost de asmenea utilizata extensiv si in alte locuri cum este Bucuresti, Braila sau Ploiesti. Cea mai interesanta destinatie, in opinia mea, este ca material pentru cruci traditionale taranesti, care imprima caracterul multor vechi cimitire de sat din sud-estul Romaniei. Piatra de Istrita este acum practic uitata, cu toata semnificatia ei pentru identitatea arhitecturala locala sau excelentul potential ca material de constructie ornamental si nu numai. A cazut in desuetudine odata ce cimentul produs industrial a devenit usor de procurat incepand cu anii 1960 si din cauza ca in ultimile doua decade piata a fost inundata de materiale de constructie ieftine din import, unele venind din locuri foarte indepartate ca India sau China.
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Doresc sa va prezint o alta remarcabila constructie de epoca care am fotografiat-o in timpul calatoriei mele la Ploiesti de saptamana trecuta. Cealalta casa care am descris-o era o vila de oras in stil Mic Paris din perioada La Belle Époque; articolul poate fi accesat la acest link. Edificiul de fata este un exemplu de excelent design Art Deco de la mijlocul anilor 1930, in forma de case semi-detasate, care radiaza o extraordinara personalitate. Cladirea este situata pe Strada Independentei, nu departe de gara principala a orasului. Suntem norocosi sa o putem admira zi, dupa epicul bombardament american din 1943, ce a devastat zona, si care cu toate ca era intentionat sa distruga industria de rafinare a petrolului din jurul Ploiestiului, multe bombe ratacite au cazut pe orasul propriu-zis. Campurile petrolifere romanesti aprovizionau masina de razboi a Germaniei naziste, iar acea operatie americana, cunoscuta in istoria militara ca Operation Tidal Wave, a fost din cele mai costisitoare in termeni de piloti si avioane pierdute ale fortelor aeriene SUA in teatrul din Europa in cel al Doilea Razboi Mondial. Nu mai vorbesc ca orasul a suferit multiple raiduri aeriene in acea conflagratie.
Principalul element structural si decorativ al casei este reprezentat de turnurile gemene de casa scarilor, in jurul carora se articuleaza o mutitudine de componente arhitecturale in stil Art Deco, de la extraordinar de atractive usi, balcoane rotunjite cu peroane spranceana, un bine proportionat gard la strada sau ample verande de acoperis.
Usile (gemene de asemenea) contin ornamente de raze de soare izbucning printre nori, pe cand deschiderea in zid a acestora este decorata cu „carnoase” motive florale, intr-o maniera asemanatoare stilurilor brancovenesc si neoromanesc, ce imi aminteste de modul de design al arhitectului Toma T. Socolescu. El a fost extrem de influent in Ploiesti si zona Prahovei in perioada interbelica, prin numeroase creatii de cea mai inalta tinuta, si ar putea fi posibil sa fie de asemenea proiectantul acestei cladiri, lucru ce trebuie confirmat sau infirmat printr-o cercetare de documente de arhiva.
Edificiul, prin minunatele sale proportii si calitatea deosebita a design-ului, iese cu usurinta in evidenta in cadrul peisajului construit care il inconjoara. Sper ca lucrarile de renovare care par a se desfasoara acum acolo, vor revitaliza cel putin o parte din vechea glorie a acestei cladiri.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Mai jos este un destul de bun exemplu de fatada de casa in stil Art Deco proaspat reparata si vopista, o aparitie rara in peisajul construit atat de darapanat si abuzat al Bucurestiului. Aceste lucrari de imbunatatire au fost cel mai probabil facute de un dezvoltator, care a ridicat chiar peste drum o ampla cladire comerciala si a fost parte a unei intelegeri cu proprietarii caselor de pe acea strada (toate in stil Art Deco, acum reparate de asemenea) prin care dezvoltatorul a obtinut aprobarea celor ce locuiesc acolo pentru un regim de inaltime mai mare sau alti parametrii maximizati ai cladirii, in vederea maririi profitului. Astfel de intelegeri sunt des intalnite in Romania, unde dezvoltatorii castiga aprobarea localnicilor promitand lucrari de reparare a caselor lor si de imbunatatire a infrastructurii locale. Cazul prezentat aici este unul dintre cele mai fericite prin calitatea lucrarilor, model ce sper ca va deveni mai raspandit pe masura ce atat propietarii, cat si dezvoltatorii devin mai educati si sofisticati privind necesitatea conservarii si pretuirii patrimoniului construit.
Cu totate acestea, am cateva critici de adus repartiilor: alegerea ferestrelor, cu rame de plastic alb, este neinspirata, ca sa nu spun mai mult, ce nu urmeaza schema ferestrelor originale care erau probabil impartite in trei sectoare, conform regulii de trei a stilului Art Deco. De asemenea, profilul burlanelor de scurgere a apei de ploaie ar fi trebuit sa fie patrat sau derptunghiular, in ton cu alte profile rectangulare decorand fatada, si nu acele burlane ordinare cu profil circular cumparate ieftin de la orice magazin de materiale de constructie.
Usa casei este destul de bine pastrata, necesitand numai interventii paleative de revopsit pentru a o readuce la vechea glorie. Cred ca aceste reparatii ale fatadei au fost foarte ieftine pentru dezvoltator, cu rezultate maxime pentru obiectivele sale principale.
Imaginea de mai sus prezinta o fatada laterala a casei, si aceasta bine pusa la punct. Cladirea comerciala inalta recent ridicata, caruia ii datoram aceste reparatii auspicioase, se poate vedea in planul indepartat al fotografiei.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
O caracteristica comuna a caselor din orasele otomane, construite intre sec. 18 si sec. 19 sunt marile verande aerisite care se desfasurau pe intreaga fatada la strada. Odata ce tehnologia producerii sticlei a devenit mai ieftina spre sfarsitul sec. 18, producandu-se cantitati mai mari de geamuri, verandele au inceput sa fie vitrate pe toata suprafata lor. Acesta a fost un mijloc foarte eficient de a imbunatatii comfortul ocupantilor casei si a le proteja si mai mult intimitatea, element important al vietii de familie in Imperiul Otoman pentru toate comunitatile, musulmane, crestine si evreiesti. Casa cu veranda vitrata, sau geamlac, un cuvant pur turcesc, a devenit astfel unul dintre cele mai obisnuite tipuri de constructie din regiunea otoman balcanica. A fost de asemenea deseori intalnita in provinciile romanesti Valahia si Moldova, care au fost timp de secole sub stapanire otomana. Astazi vechile case cu geamlacuri sunt o raritate in Romania, dupa ce au fost inlocuite, in ultimul secol si jumatate, pe o scara masiva, de mai noile si mai la moda arhitecturi ca stilurile istoriciste frantuzesti, neoromanesc sau Art Deco, care erau totododata pereceptue ca mult mai prestigiose comparate cu vechea mostenire otomana. Am resusit sa descopar in Targoviste, cateva elocvente exemple de case cu geamlac datand din acea epoca, prezentate in fotomontajul de mai sus. Acestea au fost construite probabil pe la sfarsitul sec. 19, de catre mici negustori locali si principala cauza de ce au ramas mai mult sau mai putin si astazi in aceasta stare este pentru ca ocupantii sunt probabil prea saraci pentru a isi permite ‘imbunatatiri’ cum ar fi pereti de beton sau mult ravnitele termopane. Aceste case au avut de asmenea, pe timpuri, acoperisul de sindrila, inainte ca tabla metalica sa devina ieftina pe la inceputl sec. 20. Am fost astfel destul de placut surprins sa descopar un mic fragment de sindrila la acest exemplu, vizibil intr-o zona unde acoperisul de tabla este stricat (vezi imaginea de sus a fotomontajului, unde sindrila este discrenibila la dreapta de farfuria de satelit). Aceste case cu mari geamlacuri si acoperisuri de sindrila, pe o structura in principal de lemn, ar putea constitui excelente proiecte de restaurare/ renovare pentru oricine s-ar incumeta la o asemenea intreprindere, ceea ce ar contribui semnificativ la revitalizarea arhitecturii de patrimoniu a odata sarmantelor orase de provincie romanesti. Din pacate, cei mai multi dintre localnici continua cu indaratnicie sa nu inteleaga aceast aspect al identitatii lor colective, si vad asemenea structuri ca perimate, demne de a fi inlocuite de monstuozitati de beton si plastic, imediat ce pot face rost de un minimum de fonduri banesti. Criza economica actuala este astfel o binecuvantare pentru supravietuirea acestor interesante case istorice, cum sunt cele cu geamlac ‘otoman’.
********************************************** Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Imaginea de mai sus arata o pitoreasca si relativ bine conservata cladire de bacanie, care putea fi folosita si ca bodega, datand de la cumpana dintre sec. 19 si sec. 20, din Targoviste. Este un tip de structura pe vremuri des intalnita in orasele de provincie, satele sau mahalalele Bucurestiului, dar o raritate in zilele noastre. Cladirea reprezinta un excelent martor de istorie si arhitectura comerciala de pe aceste meleaguri si ar putea constitui un foarte iefin proiect de restaurare-renovare pentru orice s-ar incumeta la o asemenea intreprindere. Imi place in acest exemplu cum obloanele originale de lemn ale bacaniei sunt asigurate cu bare de fier transversale impresionante, exact ca pe timpuri. Ma intreb daca si in interiorul casei se mai pastreaza ceva din vechiul plan si mobila de bacanie.
********************************************** Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Ansamblul de balcon in stil neoromanesc, prezentat in imaginea de mai sus, impodobeste o casa nou restaurata, care in opinia mea este una din cele mai profesioniste astfel de lucrari efectuate in ultimile doua decade in Bucuresti, pentru orice tip de cladire istorica. Detaliile decorative sunt absolut superbe si restaurate cu multa grija, inclusiv lemnaria usii de balcon (remarcati lipsa dizgratioaselor termopane standard, care ar diminua valoarea cladirii, contrar parerii ‘consultantilor’ si proprietarilor neciopliti romani). Motivele acestea ornamentale reprezinta practic un manual al stilului arhitectural neoromanesc, unde se pot clar vedea principalele surse de inspiratie ale acestui ordin, din cel al bisericilor medievale tarzii din Valahia si de asemenea motive balcanic-otomane. In viziunea mea, principala sursa de inspiratie pentru designer-ul acestei case si balcon, a fost probabil arhitectura catedralei de la Curtea de Arges. Aceasta este una dintre cele mai frumoase bazilici ale intregii biserici rasaritene, o adunare flamboaianta de motive care se gaseau in intinsul vastului Imperiu Otoman intre sec. 14 si sec. 17, un stat din care tinuturile romanesti au facut parte pentru mai bine de patru secole. Modelele decorative prezente acolo pot fi regasite in arhitectura veche a Georgiei, Armeniei, Anatoliei si chiar a Persiei (vezi in acest sens proeminentul ornament coronal al usii balconului, care arata ca luat din panoplia decorativa a moscheilor persane, sau arcul dublu al deschiderii usii, din nou un motiv oriental, etc.)
********************************************** Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Recent am fost foarte placut surpris sa primesc o scrisoare de la unul din cititorii blogului Case de Epoca, care a vazut fotografii ale casei sale publicate si analizate pe site in doua din articolele precedente (Casa in stil Art Nouveau din Bucuresti si Fereastra in stil Art Nouveau cu rama albastra). Casa cu pricina este una dintre putinele metodic restaurate si renovate cladiri istorice din Bucuresti. Aceasta a fost posibil din cauza ca, dupa cum am aflat din mesaj, proprietarul este arhitect cu experienta, care si-a restaurat cu meticulozitate propria casa. Rezultatele sunt intr-adevar remarcabile, dupa cum am detaliat in articolele mele. Design-ul edificiului este ceea ce eu descriu ca fiind un stil predominant Art Nouveau, cu motive si forme reciclate din cadrul stilurilor istoriciste de sec. 19 precum si alte stiluri locale, populare la vremea acea de cumpana dintre veacuri in Bucuresti. Noile si substantialele informatii aduse la lumina de catre cititorul meu sunt un adevarat tezaur, parca insufland viata acestei fascinante proprietati de epoca din capitala Romaniei, cu mentionari despre arhitectul acesteia, fostii proprietari si chiriasi de-a lungul timpului si momentele deseori dramatice din viata acestora, detaliind dificilele lucrari de restaurare si renovare care au avut loc in timpul din urma. Redau in urmatoarele randuri scrisoara cu privire la acest frumos edificiu istoric:
Domnule Valentin Mandache,
In calitatea pe care o am de proprietar al acestei case, as dori sa adaug urmatoarele informatii:
Casa a fost construita in 1915 de un antreprenor ceh, pentru sotia lui, nemtoaica. Arhitectul cladirii a fost un membru al celebrei familii Storck, si anume arhitectul Jean (Johann) Storck (am montat o placa cu semnatura lui pe fatada de la intrarea principala). Casa a proiectat-o intr-un stil compozit (probabil la cererea clientului), si anume [nn pe un fundal Art Nouveau] spre strada cuprinde elemente de stil ‘[neo]romanesc – revival brancovenesc’, iar spre curte apar ingrediente de ‘expresionism german’ de inceput de secol XX (se vad prin Berlin si prin Praga asemenea stiluri de case).
Nevestei antreprenorului nu i-a placut casa, asa ca a vandut-o de noua, dupa ce a facut-o, unei familii boieresti, si anume familiei judecatorului Constantin R. Sturdza si sotiei sale Maria-Irina (nascuta Campineanu).
Familia a fost una din inalta societate bucuresteana, chiar daca membrii acesteia au fost oameni cu ‘frica de Dumnezeu’ si mult mai putin aroganti decat alti membrii ai acelei protipendade.
Dl. Costache Sturdza a fost ofiter pe front in Primul Razboi Mondial, presedinte de Tribunal in Constanta, si mai apoi un bun avocat, ocupandu-se de asemenea si de mosiile sotiei, cate au ramas dupa reforma agrara din 1923.
Fratele lui a ajuns Ministru de externe in guvernarea legionara din prima faza a regimului Antonescu [toamna lui 1940], iar Costache Sturdza s-a opus lui Antonescu cand a fost vorba sa fie deportati in Transnistria tiganii de pe mosia familiei din judetul Arges (familia detine o scrisoare de la tigani in acest sens).
Interesant este ca in aceasta casa a venit de cateva ori insusi Ion Antonescu sa discute cu fratele lui Costache Sturdza (inainte de preluarea puterii), intalnirile avand loc in biroul avocatului de la parterul imobilului.
Dupa 23 august 1944 in aceasta casa a locuit fortuit si Generalul Radu R. Rosetti (ruda prin alianta cu familia Sturdza), marele istoric militar si academician, inainte ca aceasta sa fie inchis si a moara in inchisoarea de la Vacaresti.
Sotia lui Costache Sturdza a fost Presedinta Crucii Rosii din Romania, iar copii lor au fost personae distinse, si anume un ofiter de marina, Dinu Sturdza (casatorit cu Ioana Rosetti, fata Generalului), Ion Sturdza (inginer, care recent a murit in Franta), Maria Irina (cas. Fof) (inginer agronom), sotia marelui folclorist- profesorul Mihai Pop, si Ileana Sturdza (casatorita Cerchez).
Chiar si Costache Sturdza a trebuit sa indure cateva peroade de puscarie in anii 1945 – 1949.
Casa a fost nationalizata in 1950, dar a continuat sa fie locuita de aceeasi familie pana in 1989. In aceasta casa de familie a fost chiriasa, in timpul comunismului, si familia actorului Dan Nutu. Familia a evitat multe din necazurile inerente numelui mare pe care-l purtau, mai ales prin eforturile facute de profesorul de folclor Mihai Pop de a se evita represiuni majore, cu toate ca toti descendentii familiei au avut mult de suferit datorita ”dosarului de boier” pe care il aveau.
Casa Art Nouveau din Bucuresti: inainte si dupa lucrari de restaurare - renovare
Dupa 1989, casa s-a recuperat de catre familie in starea Citește mai mult →
Acest tip de arhitectura a fost foarte popular in Romania sfarsitului de sec. 19 si inceputului de sec. 20, inspirat mai ales din stilurile istoriciste frantuzesti de sec. 19. Casa din fotografia de mai sus, localizata in centrul Targovistei, este un exemplu relativ bine conservat al stilului Mic Paris, tramsitand in mod apt idea de cum ar fi aratat un oras romanesc din perioada Fin de Siècle. Sunt incantat de maniera pitoreasca, provinciala, in care diferitele elemente ornamentale si structurale sunt redate la aceasta frumoasa casa- de exemplu pedimentul de deasupra usii, care contine monograma ornata a proprietarului de pe vremuri, are forma aproape a unui triunghi drept, foarte departat de modelul de templu grecesc clasic pe care incearca sa-l emuleze. Din ce am observat, Targoviste are inca un numar destul de important de asemenea case, care ar putea fi readuse/ restaurate la fosta lor glorie la un cost rezonabil. Din pacate in Romania de astazi nu sunt destui mesteri si specialisti suficient de pregatiti, cu experienta, pentru a indeplini cu success asemenea proiecte. Cu toate acestea, cea mai mare problema care afecteaza advers casele de epoca este reprezentata de multitudinea de proprietari ignoranti si speculantii imobiliari, al caror obiectiv este de cele mai multe ori demolarea acestor structuri istorice pentru a face loc unor cladiri moderne mai profitabile sau in cazurile mai norocoase sa modifice proprietatea pentru a o ‘imbunatati’ cu dispozitive moderne, dupa cum se poate observa si in exemplul acestei case- oribilele unitati de aer conditionat puse deasupra elegantului peron de la intrare sau geamurile de prost gust din termopan care au inlocuit vechile ferestre ornate, pline de personalitate.
********************************************** Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Casa foarte ornata in stil neoromanesc din fotografia de mai sus este in stagiile finale ale unor de renovare si restaurare (este de remarcat faptul ca s-a pastrat tigla pe acoperis in locul optiunii nefaste de acoperis metalic Lindab, preferat de mutitudinea de proprietari ignoranti care desfigureaza casele de epoca). Cladirea se afla intr-o zona plina de proprietati istorice de prima calitate ale Bucurestiului, cu ambasade si edificii remarcabile aflate in proprietatea guvernului. Ce am gasit mai neobisnuit la aceasta cladire este forma ei generala, care modeleaza schema unei biserici, trimitand cu unele elemente spre Tismana si Hurezi in Oltenia. De exemplu porticul arcuit de langa usa de intrare a casei, vizibil in planul doi din coltul din stanga jos, este inspirat din cel al manastirii Tismana. Imi place cum zona altarului functioneaza ca veranda semicirculara de parterul casei, ce are deasupra un frumos alcov desfasurat in trei registre orizontale, rezultand intr-un discret balcon. De asemenea remarcabili sunt stalpii gardului, incoronati de ghivece de flori, jardiniere, decorate cu motive neoromanesti.
********************************************** Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Valentin Mandache, istoric de arhitectura 